marți, 26 ianuarie 2010

Moartea mea din flori- Cristian Popescu

''Ea ma iubeste.Si nu are decat o singura dorinta:sa ma vada ingropat in Cismigiu,la leagane,la nisip.Sa am gropari numai copii.Cu lopatele si cu galetusa.Sa ma ingroape de dimineata pana seara,in fiecare zi.Ea nu stie ca nu-i pe lumea asta mormant mai bun ca-n Cismigiu.Numai de la atata si atata joaca ti se pot odihni bine pacatele.Si sa mai vina si ea din cand in cand sa-mi faca cate-un monument,un castel din nisip.

Ea-moartea mea din flori.

Mereu a visat ca fruntea ei ridata,labartata va fi folosita drept cotor de piele la un exemplar de lux al editiei mele de postume.

Toata viata m-a rugat sa scriu un roman pornografic special pentru fruntea ei.

A ei-a mortii mele din flori.

Bineinteles ca a ramas si gravida cu mine.Si nu numai o data-de nenumarate ori.

Ramanea gravida numai cu lacrima.Ma punea sa plang in ea toata noaptea.

In ea-in moartea mea din flori.

In fiecare seara,dinauntru,din pervazul oglinzii,fluiera ingeru',languros,dupa ea.

Ca trece zi de zi pe strada asta a lui si-o stie si-o place.

Pe ea-moartea mea din flori.

Ea ma iubeste.Si n-ar mai vrea decat ca masca mea mortuara,marita enorm,uriasa,sa fie turnata in argint si folosita drept acoperis pe una din turlele bisericii de pe str.Olimpului,acolo unde ne-am facut noi,de mult,nunta.Dar eu i-am spus ca asta ar fi prea de tot,ca nu se poate,ca prea exagereaza,ca pur si simplu ne-am face de ras amandoi.Asa i-am spus.

Eu-viata ei grea,imputita,din flori.''

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu